Sunt sentimente mult prea puternice ca sa pot uita

Distribuie:

Ne-am cunoscut intr-o seara pe un site de socializare. Eram la facultate in ultimul an si locuiam cu chirie in orasul in care studiam. Eram plictisita de invatat asa ca am intrat pe un site de socializare total necunoscut pentru mine si acolo l-am cunoscut pe el. Un baiat dragut, cu un corp atletic si un zambet care m-a fermecat din prima. Am vorbit foarte multe timp de o saptamana, non-stop la telefon, skype , mesaje cand eram la cursuri… nu puteam sta nici macar o ora fara sa vorbim. Eu in weekend mergeam acasa, acolo ma astepta un iubit cu care aveam o relatie de 3 ani, o relatie care se pregatea de o nunta in viitorul apropiat. Acasa incercam sa fac in asa fel incat logodnicul meu sa nu isi dea seama de schimbarea mea, dar nu puteam sa mai fiu la fel cu el. Am inceput sa ma racesc fata de el, sa nu ii mai dau importanta, si de cate ori ma intreba ce am dadeam vina pe examene.

Weekend-ul a trecut repede, insa pe toata perioada lui am tinut legatura si cu A. (baiatul de pe net). Abia asteptam sa ne vedem si sa stam impreuna, asa ca nu ne-a luat mult timp si am luat o hotarare spontana de a pleca la el. Distanta dintre noi era destul de mare, eu Bv iar el Br, insa asta nu ne-a impiedicat sa ne vedem. Dupa cateva zile mi-am facut bagajul si am plecat la el. Toata lumea stia ca eu sunt la un studiu in interes de facultate (eu studiind medicina) si asa am putut pleca fara prea multe intrebari din partea celorlalti. Am locuit la el 5 zile, cele mai frumoase 5 zile din viata mea. I-am cunoscut familia, prietenii… totul era minunat. In momentul in care am plecat de acolo am promis tuturor ca o sa ma intorc. Dupa revenirea mea, am avut o mini – vacanta pe care mi-am petrecut-o acasa langa ai mei si logodnicul meu.

Citește si:  Nici nu stiu ce a fost

Relatia mea cu logodnicul a inceput sa ”scartaie”, ne certam tot mai des si din aproape orice. Nu ii mai puteam simti prezenta, imi era scarba de el, nu il lasam nici sa ma atinga. Pana la urma nu mai puteam ascunde relatia cu A., asa ca am povestit totul parintilor mei. I-am spus si logodnicului si ne-am despartit iar pentru asta toata lumea s-a intors impotriva mea; parinti, prieteni comuni, nimeni nu mai vorbea cu mine, singurul care imi era alaturi era A.

Am stat acasa mai bine de o saptamana, o saptamana in care eram invizibila pentru toti, ma simteam ca o straina la mine in casa, fapt pentru care am hotarat sa plec din nou la Br, la A. Practic am fugit, nimeni nu a stiut nimic de mine pana in momentul in care am ajuns acolo. Eram fericita, dupa atata timp in sfarsit cineva se bucura ca ma vede. Familia lui era ca si familia mea, totul era minunat. Am stat acolo 2 saptamani, inca am primit un telefon de la facultate si a trebuit sa ma intorc deoarece eram in urma cu examenele si riscam sa pierd anul. Simteam ca mi se rupe inima in momentul in care am plecat, dar stiam ca nu am alta solutie. Ne facusem atatea planuri impreuna, vorbisem de nunta, de copil, insa in adancul sufletului meu stiam ca odata plecata de acolo nu am sa ma mai intorc si nu am sa il mai vad niciodata. Si asa a si fost. Dupa ce m-am intors acasa, am inceput sa vorbim tot mai rar, am inceput sa ne certam din cauza faptului ca eu nu mai puteam ajunge la el si pana la urma ne-am despartit.

Citește si:  Ganduri spuse in momente sincere...

Dupa despartire aratam ca o stafie, am slabit, eram foarte palida, ascultam doar melodii triste si nu aveam chef de nimic, iar celor care ma intrebau ce am, dadeam din nou vina pe scoala si invatat.

Dupa despartirea de A., am stat timp de 2 luni singura, timp in care am terminat facultatea si m-am intors inapoi in orasul natal, unde l-am revazut pe el, fostul meu logodnic. Am inceput sa vorbim din nou, am inceput sa iesim, eram din nou ca la inceput, ca acum 4 ani cand ne-am vazut pentru prima data. Totul incepea sa isi revina la normal, ne-am mutat chiar si impreuna, ne-am reluat planurile de viitor si totul era bine. Insa sufletul meu a ramas la A., acolo la Br.

Imi iubesc logodnicul, insa nu e la fel de intensa iubire ca pt A… ma gandesc zi si noapte la el. A trecut aproape un an de cand nu l-am mai vazut si nu am mai vorbit cu A., insa nu il pot uita. Cu familia lui vorbesc des, tin legatura atat cu mama cat si cu fratii lui, asa imi mai alin dorul de el, insa in adancul inimii inca il iubesc.

As vrea sa nu ma mai gandesc la el si sa imi vad de viata mea, insa nu pot. Sunt prea puternice sentimentele pentru el.

Poveste primita de la o cititoare.

Trimite-mi si povestea ta aici.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie-l prietenilor!

Comentarii