Cum ne deruteaza romantismul fictiv

Distribuie:

Televiziunea, cinematograful si cartile au darul de a ne prezenta, deseori,romantismul sub o forma la care, inconstient, ajungem sa tanjim. Fictiunea cu iz de realitate ne deruteaza intrucat poarta amprenta posibilului.

Reality show

Daca am constientiza mai mult ca in spatele acestui „reality” se afla un scenariu, probabil am urmari mai des programele de stiri. Cu rol de delectare, astfel de emisiuni reusesc sa ne manipuleze asteptarile relationale, facand apel la multe idei fanteziste pe care acum, le vedem puse in scena. Mai mult, ambalat in pachetul „ti se poate intampla si tie”, ajungem sa ne intrebam „de ce mie nu?”. Noi, femeile, suntem ceva mai evoluate emotional decat barbatii si mai interesate de implinirile sufletesti.

loading...

Nu ii absolvim pe ei de sentimente, dar preocuparile din aceasta sfera par sa fie mai bine controlate de rational. Pana si in basme, in timp ce printesa asteapta prin turnuri sau captiva iubirea vietii ei, printul are parte de niscaiva fapte vitejesti pana la intemeierea unei familii.

Nu ne putem controla dorinta de a fi implinite sufleteste, de altfel perfect normala si sanatoasa, in schimb, putem invata din practica noastra personala sa ne setam asteptarile cat mai realist.

Citește si:  Sa am incredere in oameni?

Iar acest lucru presupune acceptarea ca orice asemanare dintre show si reality este pur intamplatoare. Uneori, de-a dreptul imposibila.

Visul hollywoodian

Probabil cei mai mari experti in a ne arata cat de frumoasa poate fi o relatie de iubire (fictiva) sunt cineastii. Suntem destul de influentate de ceea ce vedem, iar cand povestea naste si empatie, mergem acasa si ne uitam urat la iubit.

In viata de zi cu zi, de cele mai multe ori, nu primim cu totii acelasi scenariu. Fiecare are rolul lui, iar intr-un cuplu, incercam sa ne adaptam in speranta ca scenariile ni se vor potrivi.Realitatea nu inseamna perfectiune, iar daca nemultumirea ta pleaca de la „as vrea macar o parte dintre aceste lucruri”, gandeste-te daca intr-adevar nu ai parte chiar de nimic.

Intr-o relatie, tindem sa trecem usor cu vederea lucrurile bune si frumoase, sperand gesturi marete sau o adaptare a partenerului la propriile asteptari. Iar daca nu esti parte dintr-un cuplu, faci parte dintr-o statistica foarte larga si deci, paradoxal, nu esti singura.

Nu este o consolare, in schimb iti poti folosi productiv timpul (si viata), pe de-o parte acordandu-ti tu tie toata atentia si grija, iar pe de alta, fiind mai deschisa catre oamenii din jur.

Citește si:  Poverile sunt pentru umeri destul de tari ca sa le duca

Spunem uneori ca nu avem asteptari atat de mari. Dar totusi, trecem pe langa oameni valorosi, cu un mare potential relational, fara macar sa ii vedem. Daca nu asteptarile, ce anume ne obtureaza atentia?

Marile iubiri ale literaturii

Nu stiu daca primele doua mijloace de influentare pot avea rezultatul pe care il are „Mandrie si prejudecata”.

Majoritatea povestilor din literatura (in special cea clasica) ne invata un lucru frumos si totusi, nu neaparat posibil. Acela ca dragostea invinge orice obstacol.

Tot de aici putem trage invataminte, la fel de putin probabile, precum „cine iti este destinat, al tau va fi”. Viata este un amalgam de circumstante, in care depindem constand de moment, dispozitie si etapa existentiala in care ne aflam.

Invatamintele optimiste au acest rol de a ne ajuta sa proiectam pozitiv, dar ne pot altera din realism si concret.

Exista iubire, va exista mereu. Evident ca ne-o dorim si avem tot dreptul sa o cautam. Poate daca nu am fi impresionate de mass-market si nu am idealiza iubirea, am reusi sa ne gasim confortul in relatiile posibile, pe care le avem la indemana.


Sursa: http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/cum-ne-deruteaza-romantismul-fictiv-2149835

Foto: www.ojairesort.com

Distribuie:
loading...

Comentarii